Uneori îi era teamă.
Alteori era confuz.
Nu înțelegea de ce trebuie să suporte injecții, tratamente și proceduri dureroase.
Dar în fiecare dimineață își punea cel mai frumos zâmbet și le spunea asistentelor:
„Astăzi o să fie o zi bună.”
Puterea unei familii unite
În spatele fiecărui copil aflat într-o astfel de luptă există o familie care luptă alături de el.
Mama lui David dormea pe un scaun lângă patul său.
Uneori nu închidea ochii toată noaptea, urmărind fiecare mișcare a fiului ei.
Tatăl lui mergea la serviciu ziua și venea la spital seara.
Chiar dacă era epuizat, găsea mereu energia să îi citească povești sau să îi spună glume.
Bunicii se rugau zilnic.
Vecinii trimiteau mesaje de încurajare.
Profesorii îi pregăteau mici surprize și desene realizate de colegi.
Toți încercau să îi amintească lui David că nu era singur.
Lecțiile învățate printre pereții spitalului
Pe măsură ce săptămânile treceau, David a început să cunoască și alți copii aflați în situații asemănătoare.
Unii erau mai mici decât el.
Alții erau adolescenți.
Toți aveau însă ceva în comun: curajul.
Au devenit prieteni.
Se încurajau reciproc înaintea tratamentelor și sărbătoreau fiecare veste bună.
David a descoperit că adevărata putere nu înseamnă să nu îți fie frică.
Înseamnă să continui chiar și atunci când îți este frică.
Într-o zi, o fetiță pe nume Sofia l-a întrebat:
„Cum reușești să zâmbești atât de mult?”
David a răspuns simplu:
„Pentru că dacă zâmbesc, simt că boala nu câștigă.”
O resto si pe aver rig
