Pentru cei care folosesc un teren de zeci de ani fără acte, există și varianta uzucapiunii. Este calea prin care posesia se poate transforma în proprietate prin hotărâre judecătorească. Dar uzucapiunea nu este o formalitate. Legea cere ca posesia să fi fost continuă, publică, pașnică și sub nume de proprietar. Cu alte cuvinte, terenul trebuie să fi fost folosit ca și cum ar fi fost al tău, fără să ceri voie nimănui, fără să plătești chirie și fără să existe conflicte. Plata impozitului ajută, dar nu este suficientă. Primăriile încasează impozit și de la chiriași sau ocupanți, iar instanța vrea mai mult decât o chitanță.
Un alt punct sensibil este vecinătatea. Pentru notarea posesiei în cartea funciară, este nevoie de un proces-verbal de bună vecinătate. Dacă un vecin refuză să semneze, totul se poate bloca. De multe ori, litigiile pornesc nu de la stat, ci de la gardul dintre două curți.
Cadastrul este o altă piesă cheie. Fără măsurători și fără plan de amplasament, nici primăria, nici instanța nu pot decide nimic. Topograful stabilește exact ce suprafață este cerută și dacă aceasta se suprapune peste alte proprietăți. Multe dosare se prăbușesc în acest punct, pentru că terenul folosit intră, pe hârtie, peste titluri mai vechi.
O resto si pe aver rig
