— Ai fost la ea, nu-i așa?
Am dat din cap.
— Da. Și cred că… mi-a dat binecuvântarea.
Ea a venit spre mine, mi-a șters fruntea cu un prosop și mi-a spus:
— Atunci mâine nu va fi doar o nuntă. Va fi un nou început.
Și așa a fost. A doua zi, când am pășit în fața altarului, nu mai simțeam povara trecutului. În inimă aveam doar recunoștință — pentru iubirea care a fost și pentru cea care avea să fie.
Am înțeles atunci că viața nu ne cere să uităm, ci doar să învățăm să iubim din nou, chiar și după ce am pierdut totul. Pentru că dragostea adevărată nu se sfârșește niciodată. Se transformă.
O resto si pe aver rig
