A renunțat la livrări.
Radu a primit îngrijirea de care avea nevoie.
S-au mutat într-un apartament confortabil, aproape de centrul orașului.
Pentru prima dată după mulți ani, Maria putea dormi liniștită noaptea.
Câteva luni mai târziu, am fost invitat la ziua lui Radu.
Când am intrat pe ușă, el a venit direct spre mine și m-a îmbrățișat.
Maria m-a privit și a zâmbit.
Același zâmbet pe care îl avusese la bal.
Cald.
Sincer.
Ne-am așezat pe balcon după petrecere.
Soarele apunea peste oraș.
— Știi ceva? a spus ea.
— Ce?
— Toată viața am crezut că bunătatea este ceva mic. Un gest. O clipă.
Am tăcut.
— Dar acum înțeleg că uneori un singur gest poate schimba destinul cuiva.
Am privit cerul câteva secunde.
O resto si pe aver rig
