Maria privea în jur fără să înțeleagă.
În sufragerie erau zeci de fotografii așezate pe un panou mare.
Fotografii din liceu.
Fotografii de la bal.
Fotografii pe care nici măcar nu știa că cineva le păstrase.
În centru era una cu noi doi dansând.
Eu într-un costum ieftin, prea larg.
Ea zâmbind sincer, fără urmă de rușine.
Maria s-a apropiat încet.
— De unde ai fotografiile astea?
Am inspirat adânc.
— Pentru că eu sunt Andrei.
A rămas nemișcată.
A clipit de câteva ori.
S-a uitat la mine.
Apoi la fotografie.
Din nou la mine.
— Nu… nu se poate…
Am zâmbit.
— Ba da.
Mâna i-a acoperit gura.
Lacrimile i-au apărut instantaneu în ochi.
O resto si pe aver rig
