Unii aleg să așeze usturoi și la ferestre ori lângă ușa de la intrare, pentru a întări această protecție. Nu e vorba de cantitate, ci de intenția cu care este făcut gestul — calm, fără ostentație, cu respect pentru rânduiala zilei.
Un mod simplu de urmat este acesta: înainte de orice, ștergi pragul și tocul ușii, apoi așezi câțiva căței în loc ferit sau ungi discret lemnul. La final, rostești în gând o dorință de armonie pentru cei din casă. Practica este liniștită, nu invazivă, și nu are nimic „obligatoriu” — e o formă de grijă pentru casă, transmisă de la bunici și părinți.
Tradiția subliniază și buna-cuviință: obiectele folosite la prag nu se calcă, nu se aruncă, nu se tratează în glumă. Se păstrează cu respect pe durata zilei și, dacă rămân la vedere, se așază curat, fără a încurca trecerea.
O resto si pe aver rig
