Iar tocmai aici stă capcana: când ceva pare banal, mintea își caută explicații comode.
În povestea relatată de familie, totul a început cu o neplăcere care părea gestionabilă. Nu era „dramă”, nu era urgență, nu era ceva care să te trimită direct la investigații. Doar o problemă care apărea, dispărea, apoi revenea — cu o încăpățânare care, retrospectiv, a schimbat totul.
Acest tip de boală este cunoscută tocmai pentru felul în care se ascunde la început, iar când devine evidentă, fereastra de timp poate fi mică. De aceea contează ordinea: ce observi prima dată, ce ignori, ce amâni și ce spui la medic.
O resto si pe aver rig
