Specialiștii atrag atenția și asupra tipului de sare folosit. Sarea iodată nu este recomandată pentru murături, deoarece iodul și agenții antiaglomeranți pot modifica procesul natural de fermentație și pot tulbura excesiv saramura. Pentru conservare se utilizează sare grunjoasă, neiodată.
Un alt aspect important este concentrația corectă a saramurii. Dacă soluția este prea slabă, castraveții se pot înmuia sau altera. Dacă este prea concentrată, fermentația încetinește excesiv, iar gustul devine prea sărat. Proporția clasică folosită în multe gospodării este de aproximativ o lingura cu varf de sare la un litru de apă.
Temperatura de fermentare are și ea un rol esențial. Borcanele păstrate în încăperi foarte calde pot fermenta prea rapid, ceea ce favorizează înmuierea castraveților și apariția gustului neplăcut. În schimb, temperaturile prea scăzute încetinesc fermentația și pot împiedica dezvoltarea completă a acidității naturale care conservă produsul.
Mulți începători fac greșeala de a umple incomplet borcanul cu saramură. Castraveții care rămân deasupra lichidului sunt expuși aerului și pot mucegăi. Toate legumele trebuie să fie complet acoperite pe durata fermentării. De asemenea, borcanele nu trebuie închise ermetic în primele zile, deoarece gazele produse în timpul fermentației au nevoie de spațiu pentru eliminare.
Frunzele de hrean, coacăz, cireș sau vișin nu sunt folosite doar pentru aromă. Acestea conțin taninuri naturale care ajută la păstrarea texturii crocante a castraveților. Lipsa lor nu compromite rețeta, dar poate reduce fermitatea murăturilor după câteva luni de depozitare.
O resto si pe aver rig
