O casă de la părinți nu se pierde doar prin vânzare. Se pierde și prin neglijență. Prin succesiuni nefăcute. Prin frați care nu mai vorbesc. Prin acte ținute în sertar până nu mai știe nimeni ce reprezintă. Prin investiții făcute într-un imobil care juridic nu este lămurit.
Pentru oamenii de la sat, regula practică este asta: înainte să vinzi, să renovezi serios sau să treci utilitățile pe numele tău, verifică trei lucruri simple. Cine este proprietarul în acte. Dacă succesiunea este făcută. Dacă imobilul este cadastrat și intabulat.
Dacă răspunsul este „nu știm”, „așa a rămas de la bătrâni” sau „vedem noi”, casa nu este pregătită pentru acte serioase. Este doar o problemă amânată. Iar în multe familii, problema amânată devine ceartă exact când nu mai are cine să spună cum a fost înțelegerea de la început.
O resto si pe aver rig
