Cutia scârțâia din nou. Laya a foșnit ușor în somn, cu palma caldă lipită de brațul meu, și pentru o clipă m-am oprit. M-am uitat la crăpăturile din plastic, la cerul plumburiu dincolo de fereastră, la spațiul îngust al patului care ne ținea laolaltă. Un ciorap lipsă, o oră notată pe dinăuntru, un început de zi. Și eu, încercând să pun la loc linia dreaptă a vieții, măcar pentru următoarele câteva minute.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
