— Mereu mă judecați! Credeți că este ușor să fii mamă singură?
— Nu — a răspuns bunicul cu calm. — Nu este ușor. Dar nici nu este corect să transformi sacrificiul fratelui tău într-o obligație fără sfârșit.
Am stat tăcut.
Pentru că, în adâncul meu, știam că avea dreptate.
Ani întregi îmi amânasem viața.
Refuzasem ieșiri cu prietenii.
Renunțasem la vacanțe.
Am amânat cursuri profesionale pe care le doream.
Toate astea pentru că, la sfârșitul fiecărei luni, o parte semnificativă din salariul meu dispărea.
Iar eu mă convingeam că asta înseamnă să fii un fiu devotat.
Bunicul s-a întors spre tata, ținându-și privirea în ochii lui.
— Câți bani a plătit Andrei în ultimii șase ani?
Tata nu a răspuns; tăcerea lui spunea mai mult decât orice cifră.
— Eu am făcut calculul — a continuat bunicul. — Aproape 290.000 de lei.
Tăcerea a devenit totală. Toți am rămas fără cuvinte.
Chiar și eu, care nu mă gândisem niciodată la suma totală.
Mama a început să plângă, lacrimile curgându-i fără control.
O resto si pe aver rig
