Nu-l aduce. O să-ți fie cald.
Au trecut câțiva ani. Băieții sunt mari. Mai întâi au dispărut o vreme. Antonia a aflat de la cineva de la piață că au fost trimiși la un centru de copii. Ea a răsuflat uşurată. Măcar au dormit într-un pat.
Viața ei a continuat. Piața devenea din ce în ce mai goală și puterea ei slăbea. Antonia a început să vină mai rar. În timpul unei ierni aspre, ea a căzut și și-a rupt piciorul. Ea nu a plecat de acasă luni de zile, trăind dintr-o pensie mică și amintiri.
O resto si pe aver rig
