Ele rămâneau.
Supraviețuiau.
Și cântau.
Așa s-a născut ideea lui: să creeze o sculptură din gheață care să păstreze viața în interiorul frigului.
Zile întregi a lucrat singur.
Fără ajutor.
Fără aplauze.
Fără măcar un „ce faci acolo?”.
Doar el și blocurile transparente de gheață pe care le modela cu o răbdare aproape dureroasă.
Își înghețase degetele de nenumărate ori.
Se tăiase.
Căzuse.
Dar nu s-a oprit.
Sculptura începea să prindă formă.
Un copac de gheață.
Ramuri fine, ca niște vene înghețate ale iernii.
Și pe fiecare ramură… păsări.
Șapte păsări sculptate cu o precizie aproape imposibilă.
Fiecare diferită.
Fiecare cu o expresie proprie.
Ca și cum ar fi fost vii, prinse într-un moment suspendat între zbor și nemișcare.
Când a terminat, David a dus sculptura în mijlocul lacului înghețat.
A ridicat-o cu ajutorul unei structuri simple din lemn și gheață.
O resto si pe aver rig
