Obiectul nu era exotic; era doar o versiune veche a unui lucru banal. Totuşi, redescoperirea lui a fost ca şi cum aş fi găsit o piesă dintr-o poveste de familie — atât practică, cât şi încărcată de timp.
Am aşezat apoi obiectul pe o etajeră mică, între borcanele de condimente şi vasele pe care le folosesc mereu. Îl privesc când deschid sertarul şi, fără să vreau, zâmbesc. În mijlocul haosului cotidian, un mic mister rezolvat a adus o clipă de ordine — şi doar pentru o secundă m-am bucurat de simplitatea unei explicaţii.
Nu toate descoperirile trebuie să fie extraordinare ca să ne schimbe starea: uneori, un obiect comun, recunoscut după ce-l arăţi cuiva care ştie, readuce în casă puţină familiaritate şi linişte.
O resto si pe aver rig
