La început am crezut că e un prespapier vechi. Apoi m-am gândit că ar putea fi un mâner sofisticat de sertar care se desprinsese. Am luat în calcul chiar varianta că ar fi o piesă dintr-un joc vechi sau un buton lipsă de la o piesă de mobilier. Îl răsucisem în mână, analizând curbele netede, dar nimic nu confirma vreo explicaţie. M-am simţit uşor confuz — cum era posibil să deţin ceva şi să nu ştiu ce e?
Căutarea răspunsului
Ce face majoritatea dintre noi când se loveşte de un mister mic, dar enervant? Am pornit internetul şi am căutat imagini asemănătoare. Fără noroc. I-am trimis o poză unei prietene pasionate de antichităţi; şi ea a rămas în ceaţă. Cât de ridicol — mi-am spus — să mănânc din propria casă un obiect necunoscut.
Am sunat în cele din urmă mătuşa mea, o învăţătoare pensionară cu talent clar la ştiutul lucrurilor pe care eu nu le bănuiesc. I-am descris obiectul şi m-a ascultat fără să mă întrerupă. „Ah”, a zis ea, „asta e un dezlipitor de bandă adezivă. Tipul vechi, înainte ca plasticul să domine.”
O resto si pe aver rig
