Am fost secretara lui timp de cincisprezece ani. Într-o dimineață m-a concediat în fața tuturor, spunând că sunt prea bătrână. Două ore mai târziu, un bărbat elegant a intrat în firmă și a rostit un singur nume: al meu

Unii aveau lacrimi în ochi.

Inclusiv Bianca.

Noua secretară.

După ședință a venit la mine.

— Îmi pare rău…

N-am știut că urma să se întâmple asta.

Am îmbrățișat-o.

Nu era vina ei.

Astăzi au trecut aproape cinci ani de atunci.

Conduc o echipă de peste o sută de oameni.

Iar la fiecare interviu de angajare îmi amintesc ziua în care am fost umilită.

De aceea, indiferent dacă omul din fața mea are douăzeci și cinci sau cincizeci și cinci de ani, îi ofer același lucru:

Respect.

Pentru că am învățat pe pielea mea că experiența nu îmbătrânește niciodată.

Doar oamenii care nu știu să o prețuiască.

O resto si pe aver rig