M-am surprins încercând să caut un fir logic, ceva care să lege minciunile de un motiv clar, dar cu cât ascultam, cu atât întrebările se îngroșau. Adevărul pe care îl descopeream nu venea în formă de răspunsuri liniștitoare, ci în cascada rece a faptelor pe care le înghițisem fără să le chestionez.
Nu eram doar pierdut în fața investigatorului; eram pierdut în fața propriei mele vieți, a alegerilor făcute sub influența unei imagini false. Am simțit cum în jurul meu se schimbă perspectiva — ceea ce părea cândva lumină devenea umbră, iar umbrele dezvăluiau elemente la care nu mai avusesem acces decât acum, într-un registru al adevărului rece și limpede.
Gândurile mele alergau la familia pe care o părăsisem: la oamenii care au rămas pe un drum pe care eu nu aveam dreptul să îi aduc. Sentimentul de vinovăție se amesteca cu o tristețe tăcută, pentru că descopeream că nu doar eu fusesem păcălit, ci și eu îi păcălisem pe alții, folosindu-mă de propria credință în acea imagine falsă.
O resto si pe aver rig
