„Clădirea în care ai biroul e a mea. Investitorii pe care îi aștepți luna viitoare? Tot partenerii mei.”
Andrei simte cum îi fuge pământul de sub picioare; tot ce credea solid se fisurează.
„Domnule Radu, cred că putem discuta…”
„Nu mai avem ce.”
Victor îl țintește cu privirea, fără urmă de ezitare.
„Ai confundat bunătatea fiicei mele cu slăbiciunea.”
Elena oftează încet.
Pentru prima dată după mult timp, pare ușurată, ca și cum în sfârșit aerul ar fi respirabil.
Andrei face un pas către ea, disperat.
„Elena… eu nu știam…”
Ea îl oprește ridicând ușor mâna, tăindu-i cuvântul.
„Exact. Nu știai nimic despre mine.”
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig