Marian a zâmbit stingher, dar pentru întâia oară zâmbetul i-a fost curat, fără stratul acela de aparențe.
Iulia îl privea altfel acum. Nu mai era urmă de supărare în ochii ei. Nici vreo umbră de ironie. Parcă îl descoperea pentru prima dată așa cum e — fără poze meșteșugite, fără promisiuni umflate cu aer cald.
Doar un om.
Cu barba ușor încâlcită și ochii obosiți, duși înspre pământ.
— Și dacă n-aș vrea blondă? — a întrebat el încet, cu privirea coborâtă spre masă.
Lenuța s-a oprit din turnat vișinata, cu sticla încă atârnată în aer.
— Apoi ce-ai vrea?
Marian a ridicat umerii, simplu, fără apărare.
O resto si pe aver rig
