„În sfârșit. Putem să scăpăm de drama asta.”
Andrei își netezește manșeta cămășii și se întoarce spre Elena cu acel aer de superioritate care o duruse ani întregi, o atitudine pe care o cunoscuse prea bine.
„Sincer, ar trebui să-mi mulțumești. Fără mine, ai fi rămas toată viața la mesele alea din restaurant.”
Elena nu răspunde.
Și tocmai asta îl înfurie cel mai tare.
Nu plânge.
Nu se roagă de el.
Nu face scandal.
Stă doar liniștită, cu un calm care îl dezarmează.
Atunci, bărbatul din spatele sălii se ridică încet, ca și cum și-ar fi calculat fiecare secundă.
Pașii îi răsună apăsat, pantofii eleganți lovind podeaua lucioasă cu o siguranță ce umple încăperea.
Andrei se întoarce iritat.
„Îmi pare rău, ședința s-a terminat.”
Bărbatul își încheie, fără grabă, nasturele sacoului.
„Pentru tine, da.”
Vocea lui, gravă și sigură, nu lasă loc pentru replici.
Avocatul de lângă masă se albește brusc la față.
„Domnule Radu…”
Bianca clipește, nedumerită.
Andrei încremenește.
Numele acesta îl știe orice om important din România.
Victor Radu.
Unul dintre cei mai bogați oameni din țară.
Omul care deține hoteluri, clădiri de birouri și jumătate din terenurile din nordul Bucureștiului.
O resto si pe aver rig
