Fiecare înlocuire de furtun, fiecare șurub strâns, era un mic triumf. Eu încercam să transform frica în lucru concret, pentru ca la final să le pot spune că nu trebuiau să se îngrijoreze. Asta făceam: reparam, adaptam și speram că micile reparații vor ține loc de soluții mari.
În acea seară, în timp ce mașina lucra prima spălare, m-am așezat și am privit cum copiii râdeau din nou, cum hainele se clăteau și cum casnica noastră mică îmi oferea o pauză de liniște — acea liniște care nu vindecă oboseala, dar o face mai suportabilă.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
