Am ales această mașină de spălat mai mult din necesitate decât din încredere. Prețul era corect pentru noi, iar speranța că ar funcționa era tot ce-mi puteam permite. Le-am explicat copiilor că poate vom reuși să o reparăm, că nu totul se aruncă și că uneori lucrurile au nevoie doar de puțină atenție.
Pe drumul spre casă, m-am gândit la oboseala mea permanentă: la nopțile în care mă trezeam să le verific dacă respiră, la zilele în care jonglam cu cumpărăturile și factura la energie. M-am gândit la cum fiecare alegere mică pentru ei mi se părea acum o responsabilitate uriașă.
Am ajuns acasă cu mașina de spălat și cu o neliniște care nu mă părăsea. Am început să o despachetez, să o uitiez de carton și să verific componentele pe care, poate, le-aș fi putut repara singur. Copiii se holbau din jur, atenți la fiecare gest al meu, pentru că pentru ei eu eram garanția că totul va fi bine.
O resto si pe aver rig
