Bărbatul a încercat să lege câteva cuvinte.
—Doamnă, eu… a fost o glumă… nu am știut…
—Tocmai asta e problema —l-a tăiat scurt—. Că ți-ai permis fără să-ți pese cine era omul din fața ta. Pentru tine putea fi oricine. O femeie singură. Un om fără apărare.
Curtea a amuțit de tot.
Andreea a mai redus distanța dintre ei.
—Știi ce e cel mai grav? Nu faptul că ai tăiat niște cauciucuri de câteva sute de lei. Nu încălcarea legii, oricât de clară ar fi. Ci că ai purtat uniforma asta crezând că îți dă dreptul să umilești oameni.
Agentului îi tremurau palmele.
Atunci, unul dintre ofițerii din echipa de control i-a ridicat arma din toc și i-a luat insigna.
—Sunteți suspendat, cu efect imediat.
Marius a părut că-și pierde picioarele.
—Vă rog… am familie… copii…
Andreea l-a privit câteva secunde, fără să clipească.
—Și cei pe care i-ai speriat aveau familie.
Lacrimile i-au urcat în ochi și au început să-i curgă pe obraji.
Pentru prima oară în ziua aceea, nu mai părea stăpân pe nimic. Nu mai era același om care râdea pe marginea drumului.
O resto si pe aver rig
