În sufragerie căzuse o liniște apăsătoare.
Adrian și Mirela priveau documentele fără să clintească, încruntați, incapabili să rostească măcar un cuvânt.
Bătrâna îi măsura din priviri, tăcută.
— Sunteți tare mândri de voi, nu-i așa?
Nu mai era nicio urmă de blândețe în glasul ei.
— Voi, care apăreți doar de sărbători și mă lăsați singură când mi-e rău.
Mirela a încercat un zâmbet care i s-a frânt pe buze.
— Mamă, iar începi…
Dar tanti Maria a ridicat palma, hotărâtă.
O resto si pe aver rig
