— Nu. Azi termin eu ce am de spus.
A desfăcut plicul și a scos câteva acte notariale, așezându-le la vedere.
— Acesta este contractul final. Casa, curtea și toate terenurile au fost trecute pe numele lui Andrei.
Andrei a ridicat brusc capul, ca trezit dintr-un vis.
— Mamă… cum?
Adrian a încremenit.
— Cum adică?!
— Exact cum ai auzit, a spus bătrâna rar, apăsat. Totul îi aparține lui.
Fața Mirelei s-a scurs de culoare.
— Nu poți face asta!
Dar tanti Maria a continuat, ca și cum ani de zile își ținuse cuvintele în piept și, în sfârșit, se eliberau.
— Băiatul ăsta a avut grijă de mine din puținul lui, în timp ce voi apăreați doar când vă trebuiau bani.
Adrian a făcut un pas hotărât înainte.
— Mamă, te rog, gândește-te bine la ce faci!
— M-am gândit destul, în nopțile când eram singură, iar el îmi aducea medicamentele, a răspuns ea fără să clipească.
Andrei a părut rătăcit de emoție.
O resto si pe aver rig