În ultimii ani ai vieții, Maria păstra într-o cutie veche singura fotografie făcută în port în ziua sosirii lor.

În imagine se vedeau sute de copii slabi, speriați și obosiți.

Iar în mijlocul lor, îmbrăcat în alb, stătea un om care îngenunchease ca să vorbească pe limba durerii lor.

Pe spatele fotografiei, Maria scrisese o singură propoziție: „Când lumea ne-a închis toate ușile, un singur om ne-a deschis inima lui.”

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

O resto si pe aver rig