Aminah se aplecă spre Zainab, cu respirația caldă lipită de ureche. „Nu e un cerșetor, Zainab. E o penitență. E omul care a pierdut totul într-un pariu pe care era destinat să-l piardă. Nu rămâne cu tine din dragoste. Rămâne cu tine pentru că se ascunde. Folosește orbirea ta drept acoperire.”

Reflecții Finale
Lumea a amuțit. Cântecul păsărilor, plescăitul apei, șoapta vântului – totul a dispărut, înlocuit de un vuiet asurzitor în urechile Zainab. S-a împiedicat înapoi, bastonul ei s-a lovit de o rădăcină și aproape a căzut.

„E un mincinos”, mormăi Aminah. „Întreabă-l ce părere are despre «Marele Incendiu al Răsăritului». Întreabă-l de ce nu îndrăznește să se arate în oraș.”

Povestea lui Zainab ne arată că, în ciuda provocărilor și a prejudecăților, iubirea și descoperirea de sine pot înflori chiar și în cele mai întunecate colțuri ale vieții. Aceasta este o lecție despre puterea de a găsi frumusețea în imperfecțiune și despre curajul de a ne urma inima, indiferent de obstacolele întâlnite.

O resto si pe aver rig