Avea douăzeci și unu de ani, iar în ochii tatălui ei, Malik, era distrusă. Pentru el, orbirea ei nu era un handicap; era o insultă divină, o pată pe reputația impecabilă a unei familii care risca totul pentru estetică și statut social. Surorile ei, Aminah și Laila, erau statuile aurite din galeria lui: ochi sclipitori și limbi ascuțite. Zainab era doar umbra lor.

O Căsătorie Forțată
Atracția nu provenea dintr-un cuvânt, ci dintr-un miros: mirosul pătrunzător, pământos, al străzilor care pătrundea în casa sterilă.

— Ridică-te, chestia mea, mârâi vocea tatălui său. Nu-l striga niciodată pe nume. A da un nume unui lucru însemna a-i recunoaște sufletul.

Zainab se ridică și degetele ei mângâiară bordura de catifea a fotoliului. Simți o prezență în cameră: un miros de fum de lemn, tutun ieftin și ozonul unei furtuni care se apropia.

„Moscheea are multe guri de hrănit”, spuse Malik, cu o voce plină de o ușurare crudă. „Unul dintre ei a fost de acord să te primească. Te căsătorești mâine. Cu o cerșetoare. O povară oarbă pentru un om distrus. Simetrie perfectă, nu-i așa?”

Tăcerea care a urmat a fost intensă. Zainab a simțit cum sângele i se scurge din membre, degetele devenind reci ca gheața. Nu a plâns. Lacrimile erau o sursă pe care o epuizase încă de la vârsta de zece ani. Pur și simplu simțea că lumea se schimbă.

O Viață Nouă în Colibă
Nunta a răsunat cu pași înăbușiți și râsete înăbușite, sacadate. A avut loc în curtea noroioasă a magistratului local, departe de privirile elitei satului. Zainab purta o rochie de in aspru – insultă supremă la adresa surorilor ei. A simțit cum mâna bătătorită a unui străin o apucă pe a ei. Strângerea lui era fermă, surprinzător de sigură, dar mâneca îi era ruptă, materialul se uza pe încheietura mâinii.

„Ea e problema ta acum”, mârâi Malik, ca și cum o ușă s-ar fi trântit și ar fi curmat brusc o viață.

Bărbatul, Iușa, nu a spus nimic. A condus-o departe de singura casă pe care o cunoscuse vreodată, cu pași hotărâți, chiar și în noroi. Au mers ceea ce a părut să dureze ore întregi, lăsând în urmă mirosul de iasomie și lemn lustruit, înlocuit de mirosul înțepător și putrezit al malurilor râului și de aerul greu și umed al suburbiei.

O resto si pe aver rig