🔥 12 ani înapoi
Avea 14 ani atunci.
Blocul din Ferentari ardea.
Totul era învăluit în fum.
Se pierduse pe scări.
Nu mai vedea nimic.
Nu mai respira bine.
Și atunci…
un necunoscut a intrat în foc.
Fără să știe cine este.
Fără să întrebe.
Doar a luat-o în brațe și a ieșit cu ea.
Viață pentru viață.
Apoi dispăruse.
Fără nume.
Fără urmă.
😨 Și acum… îl avea din nou în față
— Actele… — a spus ea, dar vocea nu îi aparținea.
„Mihai Ionescu.”
Numele a lovit-o ca un glonț.
El era.
Bărbatul care o salvase.
Bărbatul pe care îl căutase ani întregi.
Bărbatul care dispăruse după incendiu.
Și acum…
îl amenda.
💔 Dar ceva era greșit
Ana a observat ceva în mașină.
Pe scaunul din dreapta: o foaie mototolită.
„Institutul Oncologic București – Programare urgentă – ora 15:00.”
Pe bancheta din spate: o geantă roz de copil.
Cu unicorni.
Inima i s-a strâns.
— Știu că mergeam tare… — a spus el.
Vocea lui era ruptă.
— Dați-mi amendă… dar vă rog… trebuie să ajung.
O resto si pe aver rig
