Privirea de polițist obișnuit cu încălcările de regulă.
„Actele, vă rog.”
Geamul s-a coborât.
Și atunci timpul a înghețat.
Bărbatul avea 35–40 de ani.
Obosit.
Cu ochii roșii.
Cu mâinile tremurânde.
Dar nu asta a lovit-o.
Ci cicatricea.
Subțire.
Albicioasă.
Pe tâmpla stângă.
Ana a simțit cum îi cade stomacul.
Nu mai auzea nimic.
Doar un sunet vechi, îngropat în memorie.
Foc.
Țipete.
Fum.
Un bloc în flăcări.
Și un bărbat care o purta în brațe.
O resto si pe aver rig
