Legătura dintre cei doi era una specială. Bunicul i-a descoperit de mică înclinația pentru cântec, i-a îndrumat repertoriul și a însoțit-o la numeroase spectacole. Pentru el, Andreea nu era doar nepoata iubită, ci și copilul pe care l-a purtat de mână prin lumea muzicii populare.
„Offff! Mă, puiul lui tătâițu, stau și mă întreb: unde ai găsit tu așa spectacol frumos de ai plecat să cânți singură fără mine? Doar unde erai tu eram și eu și unde eram eu erai și tu… Spune, fetița mea, să vin și eu”, a scris acesta, copleșit de dor.
Într-un alt mesaj, Cristian Micu a vorbit despre cei 17 ani în care Andreea i-a umplut viața de bucurie și despre durerea de a o pierde atât de devreme.
„17 ani te-am ținut de mână, 17 ani de când mi-ai umplut viața de fericire, de bucurie… și cum ți-am dat drumul de la mână, ai și plecat pe alt drum fără întoarcere!
Offff, Offfff, Offfff! Cine ești tu, îngeraș, de ai intrat atât de adânc în inimile noastre, ai făcut o lume întreagă să te iubească, să îți asculte vocea, zâmbetul și frumusețea și pleci așa de repede fără să dai cel mai mic semn că vrei să pleci la Îngeri!
Offff! Doamne Dumnezeul nostru, de ce nu m-ai luat pe mine în locul Andreei! Că și eu pot cânta. În schimb, o lăsai pe Andreea pe pământ că avea multe vise și atât de mulți prieteni!
17 ani de bucurii, 17 ani fericiți lângă tine, puiule, te-am luat de mânuță și te-am dus peste tot să te văd fericită și împlinită, mă mândream cu tine și spuneam la toată lumea că sunt cel mai fericit bunic din lumea asta, până acum când totul a luat sfârșit.”
O resto si pe aver rig
