— Ce s-a întâmplat? am întrebat.
— Mamă mi-a trimis ceva, a spus, palid.
Era o poză cu rochia mea de mireasă — pe care o ascunsesem bine, în spatele paltoanelor de iarnă, ca să am măcar un lucru neatins de Brenda. Mâinile mi s-au făcut sloi.
— Cum a ajuns la ea?
— A zis că voia să se asigure că e decentă.
Ethan a sunat-o pe loc.
— Mamă, ai intrat în dulapul lui Sterling?
— Nu fi dramatic, a chicotit Brenda. Doar ajutam.
— Mi-ai stricat surpriza, a spus Ethan.
I-am luat telefonul.
— Brenda, să nu te apropii de camera mea în ziua nunții.
— Ai grijă, Sterling, a venit răspunsul ei mieros după o pauză. Miresele care încep căsnicia prin a dezbina familiile, de obicei, ajung să regrete.
Am închis înainte să mi se frângă vocea.
În dimineața nunții, domnișoara mea de onoare, Tessa, m-a găsit în salonul miresei aliniindu-mi cu grijă rujul, șervețelele și parfumul.
— Faci chestia aia, a zis ea.
— Ce chestia?
— Aranjezi totul ca să nu pierzi controlul.
— Nu, am râs. E doar strălucirea mea de mireasă.
Atunci ușa s-a deschis, iar Brenda a intrat fără să bată. Rochia ei, nuanță de șampanie, era periculos de apropiată de alb. A ignorat-o pe Tessa și m-a măsurat din cap până-n picioare.
O resto si pe aver rig
