Iar zone întregi de gazon începeau deja să se desprindă.
— Nu se poate! a urlat el.
A alergat prin curte încercând să oprească sistemul.
În același timp, a observat ceva și mai enervant.
La casa lui nea Toma era plin de oameni.
Vecinii se adunaseră încă de dimineață.
După ce văzuseră ce se întâmplase în seara precedentă, veniseră să îl ajute.
Unul adusese un furtun mai lung.
Altul câteva bidoane mari.
Cineva îi reparase instalația.
Altcineva îi cumpărase semințe și îngrășământ.
Iar grădina bătrânului era acum mai îngrijită ca niciodată.
Adrian privea de peste gard.
Nimeni nu venise să-l ajute pe el.
Nimeni nu-l întrebase dacă are nevoie de ceva.
Toți erau la nea Toma.
Bătrânul l-a observat și i-a făcut semn cu mâna.
— Bună dimineața, vecine!
Adrian nu a răspuns.
— Văd că ai probleme cu gazonul…
Bărbatul a strâns din dinți.
— Nu-i treaba ta.
— Ai dreptate.
Nea Toma a zâmbit.
Apoi a privit spre oamenii din jurul lui.
— Dar uite ce am învățat eu la vârsta mea.
— Ce?
— Apa poate să ude iarba. Dar numai bunătatea aduce oameni lângă tine.
O resto si pe aver rig
