Urma să-l amendez pentru că mergea cu 142 km/h, dar când i-am văzut cicatricea de la tâmplă, mi s-a oprit sângele în vene. Era el. Bărbatul care m-a salvat acum 12 ani… iar acum soarta îmi cerea să-i întorc favorul.

O intervenție de urgență
Traficul s-a desfăcut în fața lor ca prin minune, dar fiecare secundă părea o luptă. Claxoane, fețe nervoase, șoferi care înjurau, apoi se dădeau la o parte când vedeau girofarul. Ana simțea cum îi bate inima în tâmple. Nu mai era doar o intervenție. Era personal.

Motocicleta vibra sub ea, iar oglinzile îi arătau BMW-ul lipit de spate, exact cum îi spusese. Mihai nu se desprindea nici măcar un metru. Știa că viața copilului lui depindea de asta.

Drumul către spital
La un semafor blocat, Ana a urcat pe linia de tramvai. A ridicat mâna, a fluierat scurt, iar mașinile s-au oprit una câte una. Unii bombăneau, alții priveau în tăcere. Nimeni nu știa ce se joacă acolo.

O resto si pe aver rig