A zâmbit pentru prima dată de când ajunsese acolo.
— Nu știu încă. Dar acum pot merge fără să fug.
Ana i-a întins o pâine și o traistă cu merinde.
— Ai venit aici ca un om urmărit. Pleci ca un om care ne-a ajutat să trecem peste cea mai grea iarnă.
Andrei și-a luat rămas-bun de la fiecare familie. Copiii au alergat după el până la marginea satului.
S-a întors o singură dată și a privit casele din vale. În urmă cu câteva luni crezuse că acolo își va găsi sfârșitul. În schimb, găsise oameni care, în ciuda fricii și a lipsurilor, aleseseră să-i ofere o șansă.
Iar satul a înțeles, la rândul lui, că viitorul nu putea fi construit pe constrângere sau pe disperare, ci pe solidaritatea dintre oamenii care refuzau să se abandoneze unii pe alții, chiar și atunci când vremurile păreau fără ieșire.
O resto si pe aver rig
