— Știi ce înseamnă asta? — a întrebat, iar în glas i s-a simțit altă aliniere, alt fel de respirație.
— Da — a spus Rosa. — Înseamnă că nu ați pierdut tot.
El a încuviințat încet, înțelegând greutatea exactă a propoziției.
— Nu.
S-a ridicat încet, cu o atenție nouă la fiecare mișcare, ca un om care își reînvață corpul.
Pentru prima dată după luni întregi, spatele nu-i mai era cocoșat; umerii se așezau pe axul lor firesc.
— Înseamnă că de-abia acum încep.
Un capăt de drum poate fi, uneori, chiar locul de unde pornești cu adevărat.
Rosa a zâmbit.
Simplu. Fără triumf. Ca o binecuvântare mută care plutește o clipă în aer și apoi se așază, definitiv, acolo unde-i e locul.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
