O surpriză în buzunar
Când am ieșit din supermarket și m-am îndreptat spre mașină, am căutat cheile în buzunar și am simțit ceva ce nu pusesem acolo. Era o hârtie mică, pliată. Fetița, în vreun moment al întâlnirii noastre scurte, o strecurase discret fără ca eu să observ.
Pliați, am găsit un desen făcut cu linii tremurate: un tort de aniversare simplu, schițat cu onestitatea copilăriei. Sub el, două cuvinte scrise cu litere de copil: „Mulțumesc.”
O lecție care rămâne
Această notiță mică, umilă și plină de emoție, a ajuns să valoreze mai mult decât orice produs din plasele mele de cumpărături din acea după-amiază. A devenit un memento permanent al unui adevăr pe care toți ar trebui să-l purtăm: mergem pe aceleași culoare ale vieții și, adesea, oamenii din jur duc greutăți mai mari decât par capabili să poarte.
O resto si pe aver rig
