O tăcere care apasă
M-am așezat lângă fereastră și am privit luminile orașului.
Mii de oameni își trăiau viața acolo jos.
Unii râdeau.
Unii sărbătoreau.
Unii luau cina împreună.
Iar eu eram singură.
Nu era prima dată.
Dar în seara aceea singurătatea părea mai grea decât de obicei.
Mi-am verificat telefonul.
Mesaje.
Notificări.
Urări.
Dar niciuna nu putea înlocui sentimentul de a avea pe cineva alături.
Am închis telefonul și am încercat să mă conving că este doar o altă zi.
O altă aniversare.
Un alt hotel.
O altă noapte.
Sunetul care a schimbat totul
Era aproape ora zece când am auzit un zgomot ușor.
O resto si pe aver rig
