Noaptea era liniștită peste câmpia din Kansas când strigătele unei femei au rupt tăcerea. Fusese reținută de un grup de bărbați care, profitând de vulnerabilitatea ei, au supus-o unui tratament degradant și crud. În urma abuzurilor repetate, trupul și sufletul ei fuseseră împinse la limită. Umilită, forțată și lipsită de apărare, fusese lăsată singură în întuneric, convinsă că nu va mai găsi niciodată o cale de scăpare.
Dar, în ciuda durerii, un instinct puternic de supraviețuire a împins-o înainte. A reușit să se elibereze din legături, folosindu-și ultimile resurse de forță, și a pornit în fugă prin întuneric. Nu știa încotro merge, dar știa că trebuie să plece cât mai departe. Drumurile erau aspre, iar fiecare pas îi provoca suferință, însă nu s-a oprit. Până în zori, mersul ei se transformase în târșâit, apoi în mers în genunchi, dar tot continua.
O resto si pe aver rig