Am învățat că viața nu se măsoară în ce ai, ci în câtă iubire lași în urmă. Moș Ion nu a avut pensie, nici case, nici pământuri bogate. Dar a avut un suflet curat și o inimă care a știut să mulțumească în cel mai frumos mod.
Când privesc banca aceea din curte și florile care cresc lângă ea, știu că am făcut ce trebuia. Iar de fiecare dată când adie vântul, parcă îl aud spunând din nou, cu vocea lui blândă: „Mulțumesc, fată dragă…”
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
