– Dacă mutăm privirea spre zonele metropolitane ori aglomerările urbane (oraș + comunele periurbane strâns legate de acesta), „mărimea” se măsoară prin totalul locuitorilor și al navetiștilor din arealul funcțional, nu doar prin limitele orașului.
Când „cel mai mare” nu înseamnă populație
În conversațiile publice, o parte din neînțelegeri apare din amestecul acestor planuri. Un municipiu poate fi printre cele mai întinse ca suprafață, deși nu se apropie de capitală ca populație. De pildă, orașe cunoscute pentru aria administrativă mare pot depăși ca întindere alte centre pe care le considerăm instinctiv „mai mari”, tocmai pentru că le asociem cu fluxuri economice, universitare sau turistice.
La polul celălalt, un oraș extrem de dens poate avea o suprafață moderată, dar o comunitate numeroasă. De aceea, a spune că „nu e nici București, Cluj, Iași sau Constanța” fără a preciza indicatorul poate induce ideea falsă că aceste orașe și-ar fi pierdut primatul la locuitori.
O resto si pe aver rig
