Eduard a dat din cap rușinat, fără să știe ce să spună.
— N-am făcut nimic special… doar ce era normal.
— Normal? zâmbi bărbatul. Într-o lume în care toți scot telefonul să filmeze în loc să ajute, ceea ce ai făcut tu e extraordinar.
După câteva minute de vorbă, omul i-a spus ceva ce avea să-i schimbe viața.
— Eu am fondat o fundație pentru tineri care merită o a doua șansă. Vreau să te sprijin să-ți termini facultatea. Toate taxele, cărțile, totul pe cheltuiala mea. Și… dacă vrei, când termini, te aștept să lucrezi la mine.
Eduard a simțit cum i se umezes ochii. După atâtea zile de disperare, cuvintele acelea i-au luminat sufletul.
Câteva luni mai târziu, își dădea licența. Sala era plină, iar printre invitați, pe primul rând, stătea același om în costum gri, zâmbind mândru. Când Eduard a primit diploma, aplauzele au umplut sala
O resto si pe aver rig
