Înainte de înflorire, se opresc excesele de azot. Aici mulți greșesc. Continuă cu urzică și drojdie, apoi se plâng că au frunze multe și roșii puține.
La apariția florilor, se urmărește udarea constantă. Solul nu trebuie să treacă de la uscat tare la ud noroios. Aceste fluctuații favorizează putregaiul apical.
Când fructele sunt cât nuca, se poate aplica tătăneasă diluată sau o infuzie slabă de cenușă. Nu amândouă în aceeași zi.
În perioada de coacere, se reduce fertilizarea. Se păstrează udarea regulată, se elimină frunzele bolnave de la bază, se aerisește cultura și se evită stropirile dese pe frunze.
Schema simplă, pe 10 litri de apă
Drojdie: 100 g drojdie proaspătă sau 10 g drojdie uscată, 2 linguri zahăr, 10 litri apă. Se aplică 0,5–1 litru la plantă, de 2 ori pe sezon, maximum 3.
Cenușă: 150–200 g cenușă curată la 10 litri apă. Se lasă 24 de ore, se folosește lichidul limpede. Se aplică 0,5 litri la plantă, la 2–3 săptămâni, după legarea fructelor.
Lapte: 1 litru lapte la 9 litri apă. Se pulverizează fin pe frunze, dimineața, preventiv, la 7–10 zile, mai ales contra făinării.
Zer: 1 litru zer la 5–9 litri apă. Se aplică foliar, dimineața, preventiv, nu pe boală avansată.
Urzică: 1 litru macerat fermentat la 10 litri apă. Se aplică 0,5 litri la plantă, până la înflorire.
Tătăneasă: 1 litru macerat fermentat la 10 litri apă. Se aplică 0,5–1 litru la plantă, în perioada de creștere a fructelor.
Compost: 3–5 kg pe metru pătrat înainte de plantare. Nu se transformă în zeamă murdară turnată pe frunze. Compostul bun merge în sol.
Ce poți folosi din comerț, când soluțiile de casă nu ajung
Pentru hrană, în comerț cauți îngrășăminte după formulă, nu după reclamă.
La început, pentru rădăcină, poți folosi un starter cu fosfor mai ridicat, de tip 10-52-10 sau 13-40-13, în doză mică, conform etichetei.
Înainte de înflorire, dacă plantele sunt slabe, merge un NPK echilibrat, de tip 18-18-18 sau 20-20-20 cu microelemente. Nu îl folosești dacă plantele sunt deja prea viguroase.
La flori și fructe mici, ai nevoie de calciu și bor. Produsele calciu-bor se aplică foliar, seara sau dimineața, la doza de pe etichetă. Nu se exagerează cu borul.
La primele fructe, azotatul de calciu este util pentru susținerea calciului. Se folosește separat de sulfați și fosfați. Nu îl amesteci cu monofosfat de potasiu, sulfat de potasiu sau sulfat de magneziu în aceeași soluție.
Când fructele cresc, se trece pe formule cu potasiu mai ridicat: 15-5-30, 12-12-36, 4-18-38 sau variante asemănătoare. Potasiul ajută fructul, dar excesul poate încurca absorbția calciului și magneziului.
Pentru boli, lucrurile trebuie separate clar.
Contra manei și alternariozei, soluțiile de casă nu sunt suficiente când presiunea este mare. Se folosesc produse omologate pentru tomate, pe bază de cupru, microorganisme utile sau fungicide specifice, în funcție de boală și de faza culturii. Se respectă eticheta, doza și timpul de pauză până la recoltare.
Cuprul poate ajuta preventiv, dar nu se folosește abuziv. În exces, se acumulează în sol și poate afecta viața microbiană. Produsele biologice pe bază de Bacillus pot fi utile preventiv, mai ales în grădini unde se urmărește reducerea tratamentelor chimice. Sulful este folosit mai ales contra făinării, dar se aplică atent, nu în arșiță și nu lângă tratamente cu uleiuri.
Dacă vezi primele pete suspecte pe frunze, nu aștepți să „își facă efectul laptele”. Rupi frunzele afectate, le scoți din grădină, aerisești cultura, oprești udarea pe frunze și aplici tratament potrivit. La boli, timpul pierdut costă mai mult decât produsul.
O resto si pe aver rig
