Problema apare când se folosește târziu, în plină fructificare. Prea mult azot face frunze multe, moi, sensibile la boli. Planta arată spectaculos, dar leagă mai slab, aerisește greu și poate face mai multe probleme la fructe.
Rețetă: 1 kg urzică verde, fără semințe, la 10 litri de apă. Se pune într-un vas de plastic sau lemn, nu metal. Se lasă 7–10 zile la fermentat, la umbră. Se amestecă zilnic. Când spuma scade și lichidul miroase puternic, maceratul este gata.
Diluție pentru udare la rădăcină: 1 litru macerat la 10 litri apă.
Doză: 0,5 litri la plantă, pe sol umed.
Frecvență: o dată la 10–14 zile, până la apariția primelor flori. După legarea fructelor se oprește sau se folosește foarte rar, numai dacă planta este slabă și palidă.
Nu se stropește pe frunze cu macerat concentrat. Poate arde. Nu se aplică în solar neaerisit, în plină căldură. Nu se pune la plante care deja au frunze foarte mari și verde închis.
5. Maceratul de tătăneasă. Mai potrivit când roșiile au fructe
Tătăneasa este mai valoroasă pentru etapa de fructificare. Are potasiu mai mult decât urzica și se potrivește mai bine după ce roșiile au legat. Este una dintre cele mai bune soluții naturale pentru gospodăriile care vor să reducă folosirea îngrășămintelor comerciale.
Rețetă: 1 kg frunze de tătăneasă tocate la 10 litri de apă. Se lasă la fermentat 7–14 zile. Se amestecă periodic. Se strecoară.
Diluție: 1 litru macerat la 10 litri apă.
Doză: 0,5–1 litru la plantă, în funcție de mărimea tufei.
Frecvență: o dată la 2–3 săptămâni, din momentul în care fructele sunt formate și încep să crească.
Nu se aplică nediluat. Nu se aplică pe frunze în arșiță. Nu înlocuiește calciul. Dacă ai putregai apical, tătăneasa nu rezolvă singură problema.
Tătăneasa merge bine în alternanță cu cenușa, dar nu în aceeași zi. De exemplu, într-o săptămână aplici tătăneasă, după 10–14 zile aplici infuzie slabă de cenușă. Așa nu aglomerezi solul cu săruri.
6. Cojile de ou și compostul. Bune pentru sol, slabe ca tratament rapid
Cojile de ou sunt bogate în calciu, dar calciul din ele se eliberează lent. Dacă le pui azi în jurul roșiilor, nu rezolvi mâine putregaiul apical. Pentru efect real, cojile trebuie spălate, uscate, măcinate fin și introduse în compost sau în sol cu mult timp înainte.
Rețetă corectă: cojile se spală, se usucă, se mărunțesc foarte fin, aproape pudră, apoi se pun în compost sau în sol toamna ori primăvara devreme. În groapa de plantare se poate pune o lingură de pulbere, amestecată bine cu pământul, nu lipită de rădăcină.
Compostul matur este mult mai important decât cojile de ou. El îmbunătățește structura solului, ajută reținerea apei, hrănește microorganismele și eliberează nutrienți treptat.
Doză: 3–5 kg compost matur pe metru pătrat înainte de plantare. La plantare se poate pune o mână de compost bine descompus în groapă, amestecat cu pământ.
Nu se folosește gunoi proaspăt la roșii. Dă exces de azot, poate arde rădăcinile și aduce risc de boli. Gunoiul trebuie să fie vechi, bine fermentat.
Program practic pentru roșii, cu soluții de casă
La plantare, baza este compostul. Nu drojdia. Nu laptele. Nu cenușa. Rădăcina are nevoie de sol afânat, hrană lentă și apă.
La 10–14 zile după plantare, când planta s-a prins, se poate face prima udare cu drojdie. Doza este 0,5 litri la plantă, pe sol umed.
La 2 săptămâni după drojdie, dacă planta este deschisă la culoare și crește greu, se poate da macerat de urzică diluat 1:10. Dacă planta este deja viguroasă și verde închis, se sare peste urzică.
O resto si pe aver rig
