…și-a mutat privirea spre soțul meu.
Pentru prima dată de când o cunoșteam, o vedeam pe Elena palidă la față.
— Du-te până la baie cu mine, acum, a spus ea încet.
Am simțit cum mi se strânge stomacul. În sufragerie era cald, mirosea a sarmale și friptură, televizorul mergea încet pe fundal, iar familia lui continua să vorbească în turcă de parcă nimic nu se întâmpla.
M-am ridicat încercând să par calmă.
Soțul meu s-a uitat scurt la mine.
— Totul bine?
— Da… merg puțin până la baie.
Elena aproape m-a tras după ea pe hol. În clipa în care a închis ușa, s-a întors spre mine și a spus direct:
— Ei vor să te facă să semnezi niște acte.
Am rămas fără aer.
— Ce acte?
— Vorbesc despre apartament… despre datorii… și despre faptul că totul o să fie trecut pe numele tău.
Am început să râd nervos.
— Nu are cum. Cred că ai înțeles greșit.
Elena a clătinat din cap.
— N-am înțeles greșit. Soțul tău i-a spus mamei lui că banca îl caută pentru niște datorii mari. Și că dacă apartamentul și creditul sunt pe numele tău, el scapă.
Mi s-au înmuiat picioarele.
Nu mai auzeam nimic. Parcă îmi țiuiau urechile.
O resto si pe aver rig
