Nu i-am spus nimic.
M-am întors la muncă. Încet. În pași mici. Oamenii au început să se întoarcă. Unii cu scuze, alții în tăcere. Pur și simplu am acceptat ceea ce era bun pentru mine.
Într-o seară, mama mi-a spus ceva simplu:
— Ai ieșit mai bine decât ai intrat.
Și avea dreptate.
Nu m-am răzbunat. am facut curat.
Și uneori asta doare mai mult decât orice pedeapsă.
O resto si pe aver rig
