Am scos din poșetă un mic stick de memorie și l-am așezat pe masa de sticlă, printre paharele de șampanie care încă transpirau rece.
— E tot aici. Pentru audit.
Nimeni nu a mai mișcat. Muzica mergea mai departe din difuzoare, dar părea doar un ecou îndepărtat. L-am privit pe Marian, iar el se uita acum la Călin de parcă ar fi avut în față un necunoscut.
— Cred că pentru mine petrecerea s-a terminat, am spus, și am ieșit.
O resto si pe aver rig
