L-am privit în ochi și, pentru prima oară, am recunoscut în privirea lui ceva nou: frica.
M-am întors către Marian, șeful lui, și am spus fără grabă, cu voce egală:
— Ar trebui să știți că soțul meu a folosit conturile companiei pentru cheltuieli personale. Am totul consemnat. Facturi, transferuri, înregistrări.
Un foșnet neliniștit a traversat încăperea. Călin a făcut un pas spre mine, strângând maxilarul și șoptind printre dinți:
— Elena, nu îndrăzni!
— Prea târziu, am răspuns liniștită.
O resto si pe aver rig
