Fata care mi-a predat plicul nu așteptat vreo reacție. S-a strecurat înapoi printre cortegiul celor ce plângeau, și a dispărut la fel de discret cum apăruse. Rămăsese în urma ei un gest simplu, dar hotărât: omul pe care îl iubeam m-a chemat, chiar și după moarte, să primesc o parte din ceea ce el ținuse ascuns. Acest plic a fost începutul unei povești pe care Harold mi-a lăsat‑o.
Aceasta a fost ziua în care, după 62 de ani, am descoperit că nu exista o singură cale de a-l cunoaște pe omul alături de care îmi petrecusem toată viața. Era o lecție despre limitele certitudinii și despre felul în care, uneori, iubirea înseamnă a primi chiar și ceea ce nu înțelegi pe loc.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
