„Ai fost minunat, Cati. Cu adevărat minunat.”
Am oftat.
Un oftat lung, greu, dar eliberator.
„Vasile… N-am mai fost minunat de ani de zile.”
„Ai fost. Pur și simplu ai uitat. Dar astăzi… astăzi ți-ai amintit.”
Am făcut câțiva pași pe trotuarul slab luminat, auzind încă zgomotul venind dinspre restaurant. Dar nu mă mai durea. Simțeam doar că o ușă se deschisese undeva, poate în mine, poate în viața mea.
Taxiurile așteptau la colț. M-am oprit.
„Vasile, viața mea se schimbă. Începând de mâine, caut un apartament de închiriat. Și un loc de muncă mai bun. Nu voi mai sta în umbra lui Pavel.”
O resto si pe aver rig
